there was, of course, long time ago, the adidas jacket. cea pe care am cumparat-o foarte spontan, intrând într-un magazin din friedrichshain, mi-a placut, mi-a venit, mi-am luat-o. eram cu a.. a doua zi, cand el a plecat din berlin si eu l-am dus la gara, i-am dat-o cadou. el a dormit cu ea o perioada, si a mai si purtat-o, un an mai tirziu, cind ne-am intilnit nu stiu pe unde, prin bucuresti, era imbracat cu ea, poate o mai poarta si azi, daca nu a aruncat-o inca, in dimbovita. whatever. din partea mea, poa s-o arunce in dimbovita cu el in interior, ce n est plus mon affaire a moi. eu mi-am luat alta in loc, mult mai misto, albastrul clasic de la adidas, cu dungi albe, si cu captuseala de satin.
dar nu asta era tema. de craciun si in week endul de dinainte ii aveam deja de mult invitati pe c., apoi pe l., pianistul si pe n., the japonese l. a avut aseara concert, chiar im grossen saal der philharmonie, ceaikovski 1, foarte misto. deci, ei erau programati si invitati de mult timp. asa ca atunci cind mi-a scris a.c., usor disperata, ca nu are locuinta, ea venind din zurich, pina pe 28 decembrie, ca s-a anulat nu stiu ce chestie pe care o avea ea chipurile deja aranjata. i gave her credit. gindindu-ma ca e nasol sa ramii asa, pe drumuri, fix de sarbatori. fata vine, multumindu-mi ca ”am salvat-o”, si ca eu oricum sint ”o fata de aur”. drept multumire imi aduce o jacheta, nici mai mult, nici mai putin, decit de la john galliano. luata din zurich, de la un second, dar asta chiar nu conta. marimea 38. pe care mi-o da cu generozitate, ma asigura ca-mi vine ”minunat”. eu macar la umeri sint o 40 deci statea cel putin foarte fix. o puteam imbraca si sta cu ea, cu conditia sa nu ma misc, pentru ca de incheiat nu se incheia oricum de nici o culoare. dar fiind o jacheta galliano, puteam spune oricind ca e un bolero si ca de fapt asa e modelul. i-am multumit, ca nu era nevoie, etc. treptat, din povestirile ei reiese ca si locuinta programata de fapt mai mult nu exista, si ca daca ar putea sa stea pina pe 3 ianuarie. incep sa ma enervez. fata de aur se transforma. rezist totusi cam zece zile, dupa care, inainte de a veni l. ajung clar la concluzia ca trebuie sa-si caute altceva, si chiar eu ii fac rost de doua oferte foarte acceptabile. ea gaseste in final o alta ”prietena” la care se muta. o alta ”fata de aur”.
la despartire, ii propun prieteneste ii dea celeilalte fete de aur jacheta galliano. ceea ce se si intimpla. si fara mari ezitari. si iar am ramas fara o jacheta pe care de fapt n-am avut-o de la bun inceput.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen