tot din wonder boys:
"nu mi-a luat mult pana cand am prins ideea dizertatiei, si anume aceea ca, pe parcursul vietii lui de scriitor, omul - stiti la cine ma refer, dar haideti sa-l numim Q. - devenise propriul lui doppelgänger, o umbra maligna care traia in oglinzi, pe sub dusumele si in spatele cortinei propriei lui existente, bantuind toate relatiile personale ale lui Q. si intregul lui comert cu lumea; o fiinta care nu se lasa usor impresionata de tragedie, careia nu-i pasa de sentimentele celorlalti, fara vreo inclinatie spre oricare dintre actiunile omenesti cu exceptia supravegherii si stocarii amintirilor. Acest actionar secret, a spus Q., se manifesta numai din cand in cand - coplesindu-l pe cel care-l facuse captiv fara sa vrea, ca sa zicem asa, asumindu-si pozitia dublurii lui destul cat sa spuna sau sa faca un lucru lipsit de intelepciune si reprobabil, asigurindu-se astfel ca nenorocirea omului, obiectivul constant al sistemului de supraveghere al celuilalt Q. si tema tuturor amintirilor lui, continua sa se manifeste neabatuta in viata lui Q. Desigur, altfel nu ar mai fi existat nimic despre care Q. sa scrie."
"am avut impresia ca Q. se referea la natura bolii miezului noptii, care aparuse dintr-o simpla stare de deconectare fata de ceilalti, dintr-o neputinta de "a te integra" obisnuita nu doar in cazul scriitorilor, dintr-un sentiment de gelozie si raceala, sentimente asemenea celor pe care le are cineva care se foieste fara incetare intr-o lume plina de oameni care dorm. Totusi ceea se intimpla foarte rapid in cazul bolii miezului noptii era ca ajungeai sa tinjesti dupa acest sentiment de separare, ajungeai sa-l cultivi, ba chiar sa infloresti la sanul lui. te indepartai din ce in ce mai mult pana cand, intr-o zi neagra, te trezeai si descopereai ca tu insuti ai devenit obiectul propriei tale priviri ostile."
(michael chabon - wonder boys)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen