A-trane

Daca herbie hancock, sau brad mehldau, sau till bröner cinta la berlin in vreun club, ala e a-trane si nu b-flat sau schlott, din est. recent a fost terence blanchard, luna trecuta. cck, de exemplu, cind a cintat la berlin, tot in a-trane a cintat. eu cind merg acolo, merg intotdeauna cu k., sirboaica, si pentru ca ea sta vizavi. desi e in charlottenburg, la savigny platz, una dintre zonele cele mai scumpe din berlin (city), si deci ar trebui, teoretic, sa aiba un public de old forties, fifties, de prin vecini, si care-si permite, vine si multa lume tinara. profilul e deci destul de clar de jazz, mainstream, dar e de foarte buna calitate. in mod normal, cind merg in a-trane, e la jamsession-ul de simbata seara, de dupa ora 12.00, vineri insa k. m-a invitat la un concert cu "jafrikids" spune ea, care erau de fapt "jafrocats" si care mi-a placut. mai ales africanul de la balafon, care a fost vedeta serii. si care avea un tricou cu un text dragut: "le mieux moyen d'ecouter le jazz c'est d'en voir". pe linga muzica in sine, care e misto pentru ca  cine vine, vine cu multe compozitii proprii, si mai putin cu labe triste de cover-uri (of, si asta ma sperie la gindul intoarcerii mele), o alta chestie care-mi place e ca nu se fumeaza (si asta, par contraste, ma sperie ca idee, ca in ro se fumeaza peste tot si ca ex-fumatoare suport tot mai greu fumul de tigara). dar mai e putin. mai e putin, mai e un pic. pina la marele nimic. am plecat, pe la 1, destul de bine dispusa. k. mi-a imprumutat si doua filme sirbesti, la unul m-am uitat cind am ajuns acasa. tilva ros (the red hill), foarte foarte bun.

http://www.youtube.com/watch?v=h7h7TKrjNrM

despre doi prieteni, intr-un oras de provincie din serbia, care tocmai au terminat liceul, si de fapt nu fac decit skatebording, se drogheaza si isi petrec timpul cu tot felul de incercari teribiliste de a demonstra fie ca au curaj, fie ca asa ar putea atrage atentia gagicii, pe care si-o doresc amindoi. doar ca treptat treptat se face tot mai simtita frustrarea data e de o viata traita fara sens si fara perspective. ceea ce mi-a amintit putin de fostii mei elevi, deci m-a deprimat. si da, vazind filme de astea iti vine sa te intrebi la ce bun sa mai faci copii, cind stii ca, most likely, asa o sa le arate viitorul. cred ca am iesit din starea asta mergind la sport si sauna, a doua zi, pina m-am simtit indeajuns de obosita ca sa nu ma mai gindesc la nimic.