m., care e istoric de arta, imi povestea ca de curind a fost membru intr-o comisie de evaluare pentru achizitionarea unor opere de arta, printre care si lucrarea unei artiste austriece, de vreo 40 de ani. lucrarea vizata reprezenta, imi povesteste m., o fotografie cu o papusa barbie printre dildo-uri (nu stiu exact ce sint alea, intuiesc, dar nu vreau sa stiu mai mult) roz- pe post de pitici. si cam toate lucrarile artistei contemporane austriece mergeau in aceeasi directie, cum spunea m., a "investigarii artistice a propriului vagin". asa ca pretul propus de el a fost de 50 euro - pentru rama. povestea e sugestiva, zic eu, pentru un mod de-a fi al austriecilor.
azi, cu v., care are acum o rezidenta la viena, aceeasi discutie, despre modul de a fi si de a gindi al austriecilor (we are talking, in erster linie, about artists), in care dominantele sunt legate de pedofilie, incesturi, sado-masochism si mai ales morbiditate. "dar sint artisti buni"...am zeci de exemple in sensul asta. si chiar si fiecare austriac pe care am avut ocazia sa-l cunosc, in viata reala, mi-a stirnit aceleasi vibratii negative, ca si cum as fi intuit in ei substratul ala comun de jeg. nu stiu de unde vine. ce anume din ei ii face sa produca cite un schiele, cite o jelinek, cite un haneke?
austriecii cind spun ca se duc sa-si faca siesta, in loc de "ich gehe ein bisschen schlafen" spun "ich geh ein bisschen sterben", adica se duc sa moara putin. fosta mea proprietareasa, nemtoaica de altfel, imi dadea dreptate cind ii impartaseam convingerile mele vizavi de austrieci si imi povestea si ea, cum intr-o vara, cind statea la soare, intr-un parc din viena, cu picioarele desculte, intinse pe un scaun, la o terasa, vine la ea un austriac, un strain, un tip oarecare de pe strada si-i spune, in incercarea de a-i face un compliment, desigur, ca in curind in degetele alea frumoase (!) de la picioare o sa simta artroza. acusi acusi.
madam' m., fosta mea colega de la valexa, imi povestea cum a fost intr-o vara la viena cu un grup de profi romani, intr-un "schimb de experienta" si ca primul (!) lucru "turistic" pe care l-au oferit austriecii a fost o vizita la muzeul de pompe funebre (bestattungsmuseum), de la care toti romanii, dupa vreo 2 ore de vazut dricuri, sicrie, vagoane de transportat cadavre, portaluri de morminte, si alte chestii, au iesit livizi.
ce e drept, si eu cind am fost la viena, prin 2007, cred, dupa casa lui freud, de care am fost dezamagita, m-am dus imediat la presupusul mormint al lui mozart.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen