the truth is in there

intr-una din rugaciunile parintelui Sofronie, pe care si eu ma stradui s-o zic, cit de des pot, se spune, "Doamne, fa ca viata mea sa fie adevarata!" deci, inteleg eu, si sint convinsa ca asta imi si doresc, viata mea sa nu fie numai reala, ci si adevarata. si reala, am senzatia ca e, de multe ori, doar partial. si nu numai cind ma gindesc in urma, si chiar momente pe care le consideram esentiale mi s-au sters, in cea mai mare parte. as fi in stare sa descriu imprejurarile fizice, cu destula precizie, cu nuante, culori, replicile, nu mai zic, cu punct si virgula, si totusi, nu pot spune despre evenimentele respective ca nu au fost fictiune. si la fel as fi in stare sa spun, sus si tare si sincer !, ca nu eu eram aia care a facut asta sau ailalta, pentru ca atunci, chiar nu eram EU aceea, ci da, o altcineva. c'était pas moi, pas moi...e denial? pai daca esti altcineva, nici de denial nu mai ai cum sa-ti dai seama. si chiar ca nu eram eu cea care a facut toate alea...

senzatia de fictiune, de ireal (ca mai e pina la a simti adevarul) se datoreaza, o stiu bine bine de tot, incapacitatii mele (sau sa-i spun neputinta? - da, suna mai duhovniceste) de a nu trai mai degraba in scenarii - fie pentru ca viata de zi cu zi mi se pare boring, sau pur si simplu apasatoare, atunci cind e liniste si pace, sau prea stresanta, cind e agitatie. si totusi, si totusi. i am not a lost case. pentru ca stiu, si asta si pe verificatele, ca tot traitul in timp real e solutia. imi pun a-cum paltonul in cui? a-cum imi pun pal-to-nul in cui. ma spal pe dinti? a-cum ma spal pe dinti. vorbesc cu a.? vor-besc cu a. si ma gin-desc doar la a., nu la a. sau a.

anti-lista continua, desigur: pe 15 octombrie a fost ziua lui a., care a implinit 26 de ani. din start, n-aveam chef sa merg. toata tinerimea aia, plus juristi toti, pizza facuta la microunde, in fine. m-am dus, imbracata cu niste toale noi si foarte misto, mai ales noii mei pantofi grena. iesind din bloc, ma gindesc, cum as fi eu imbracata in rochia verde, lunga, care oricum e doar pentru foarte soare si foarte vara si foarte altceva decit berlin. si mai ales cum ar-fi-fost ! cu ea, anul trecut, cind mi-am cumparat-o ca sa merg in italia, la nunta i.. deja ma vedeam eu pe mine, in rochia verde, la ancona, pe malul marii, la o nunta care oricum a avut loc anul trecut si la care, desi imi adusesem si rochia verde in cauza, m-am decis, in ultimul moment, sa ma imbrac cu altceva.

eu nu stiu cum se masoara progresul, sa zic ca sint mai bine, ca mie mi se pare ca bat pasul pe loc. dar azi m-am bucurat de ce mi-a trimis l., un citat din winnie, the pooh:

11:07:52  

L.: winnie: what day is it?

11:08:06  

L.: "it's today" answers piglet

11:08:18  

L.: "my favorite day!" said pooh .