ophelius...in the making e una dintre lucrarile andreei hajtajer (pronuntata hoitoier!, ca e un nume unguresc !), pe care o si am la birou, o lucrare la care tin foarte mult. e schita proiectului unui film, in care o tipa tiriie prin zapada un tip, most probably, her lover. dincolo de metafora unei relatii in care unul il duce, cu greu, pe celalalt, lucrarea mai are citeva detalii importante: la fiecare imagine, care ar urma sa devina la un moment dat un cadru de film, sunt fixati anumiti parametri. cum e fixata camera, care e sound-ul, cum e imaginea, cadrul, cit dureaza, la fel cum, in viata reala, unde orice gest de-al nostru se petrece intr-un context, care diminueaza, potenteaza, oricum, intr-un final determina insusi continutul.
ideea imi aminteste de o scena din my favourite
josee, the tiger and the fish, filmul japonez despre cuplul acela, in care ea, handicapata, nu poate merge si el o duce in spate, obosit. mai mult sictirit ii spune ca trebuie sa-si ia un scaun cu rotile. ea, nu, ca ma duci tu un spate. dar n-o sa pot, la nesfarsit. si intr-un stil japonez, minimalist, ea nu mai zice nimic, doar isi pune barbia pe locul din umar, din spate, aproape de clavicula. very touchy.
pe andrea o cunoscusem cu ani in urma, prin 2005, si intimplator o fotografiasem atunci, la un vernisaj, fara sa o cunosc de fapt, ca dupa aceea sa ne reintilnim in 2011, si atunci sa-mi dau seama ca uite, deja ii aveam "amprenta".
si am primit voie sa pun si lucrarea pe blog:
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen