celula

eu stiu ca am venit in germania, acum, tura asta, ca sa-mi rezolv some issues, care treneaza de vreo citiva ani de zile. pe alea mai vechi (cu j., deci poveste veche de 18 ani de zile, intre timp, n-o s-o mai rezolv, aia poate au si murit intre timp), cu cck, acum s-au facut 10 ani, s-a cam rezolvat, mai urmeaza, si aici, o closure face to face. iar cu restul problemelor, da, tura viitoare. acum sint ocupata si sa reinvat lucrurile pe care le-am ignorat in trecut. fortata de situatie, revin la biologie (anatomie) si la eminescu. ambele "domenii", o continua revelatie. numai oda in metru antic, care imi vuieste in cap, asa, semi-nonstop, si ar fi de ajuns sa-mi dau seama ce n-am invatat nimic la romana: "nu credeam sa-nvat/ a muri vreodata/pururi vesnic tanar" +"vino iar in san, nepasare trista/ ca sa pot muri linistit, pe mine/ Mie reda-ma!"

iar de biologie, sa nu mai zic. e jenant ce nu stiu ni-mic. mai ales anatomia, de care colegii mei au avut parte, cat eu eram in germania si faceam nu stiu ce botanica aplicata. de aia habar n-am. organe, deosebiri intre sexe, care cum functioneaza, nada de nada. AZI am aflat abia, ca eu sint toata facuta numai din celule. circa 10¹⁵  de celule, provenind dintr-un singur (!) ovul fecundat (in cazul meu, in noaptea dinspre 31 decembrie 1976 spre 1 ianuarie 1977). (si aici, acum ceva timp, la haus der berliner festspiele, la nu stiu ce premiera de dans, uitindu-ma la sala plina, ma gindeam ca TOTI aia care eram acolo, provenim, care cum putem, dintr-un moment ca "acela").

o simt, e in aer, e aproape, ma apropii de esential, celule, cromozomi, de esenta esentelor, de nucleul nucleelor.