the collector (II)

m., cind a venit la mine zilele trecute : "mais tu es une collectionnaire". colectia de fluturi, acum doar fotografiata, in realitate aruncata de mult la gunoi, aia de jucarii, etc. nu e prea flatant, de fapt, un colectionar mai mult poseda lucruri, decit sa se bucure de ele. la mine asta e si din decalajul asta cu realitatea, din handicapul de a trai in timp real, de a crede ca ce se intimpla mi se intimpla fix mie, aici si acum. nu stiu, imi lipseste organul, habar n-am, nici nu-mi mai bat capul sa inteleg. ca sa nu ramin totusi prea legata de lucruri, dar si dintr-o ratiune meschina si practica, aceea ca m-am plictisit sa le car cu mine, peste tot prin lume, le dau. si in principiu, chiar am inceput sa dau orice. 

o perioada am colectionat "trofee", pina am luat-o in freza de n-am mai stiut cum ma cheama, s-a intors roata si cred ca nici acum nu mi-am revenit bine, dar desigur, am crescut, m-am maturizat, am invatat si am devenit mai inteleapta. 

in fine. cel mai tare si mai tare stau la capitolul colectii de amintiri. 

din copilarie: 

- bomboanele fondante;

-pufarinii, pufuletii;

-grisul cu lapte, orezul cu lapte;

-ciocolata de casa (cu lapte praf);

-satoul (cu cacao sau simplu)

-friganele;

-eclere;

-inghetata de fistic la cornet;

-profiterolul de la amandina.