and other chapters

joia la berlin expozitiile sint deschise pina la 10 seara, in rest, pina la 6. ei bine, intre 8 si 10, sau chiar inainte de ora inchiderii e cel mai misto interval sa mergi sa le vezi. cum acum, cind ma simt pe ultima suta de metri si   asta din mai multe puncte de vedere (bine, nu ca asta n-ar fi fost tonusul vietii mele in ultimii 30 de ani), mi-am facut un card anual, cu care pot intra de cite ori vreau, in ce muzeu vreau, sa stau cit vreau eu si de care chiar profit. ma apuca panica la gindul ca trebuie sa ma intorc in bihleala din ro asa ca mai "colectionez" aici ce mai pot.

berlinul nu e, paradoxal, top of the top, la expozitii. e o scena cu mult bullshit de arta contemporana, adica, arta contemporana de bullshit, si chiar recent imi spunea o pictorita de aici, pe jumate spanioloaica, de nu stiu ce top al influentei culturale, conform caruia berlinul era abia pe locul 16. si se justifica, zice ea, pentru ca de cite ori merge la madrid, e cite o expozitie misto, si aici, mult mai rar.

una dintre putinele expozitii care mi-a ramas, de anul trecut cred, sau de pe inceputul lui 2011, a unei gagici tinere, taryn simon: a living man declared dead and other chapters. o serie de portrete a unor persoane cu "story-uri" speciale, si a familiilor lor. mi-a placut ideea in sine, titlul expozitiei referindu-se la indieni declarati brusc morti la starea civila, de catre persoane mai influente si mai bogate, pentru a li se lua pamintul. asa, de pe o zi pe alta. principiul e de retinut si de aplicat in mai multe domenii! dar portretele in sine, impresionante, exact momentul acela de gratie pentru un portret, cind esti "vidat" de tine, de fake-uri, idei, etc.

mi-a mai ramas expozitia frida kahlo, din vara 2010, si cea a lui olafur eliasson, cred ca am mai relatat despre asta. si...nu stiu, cam atit. zilele trecute m-am uitat cu c. la un documentar despre/ cu marina abramovic, fascinanta, film despre expozitia retrospectiva de la NY si performance-ul the artist ist present (in care a stat timp de trei luni, asezata pe un scaun, in tacere, nemiscata, in timp ce pe scaunul din fata ei se aseza cine voia, din publicul vizitator) si da, mi-am dat seama ca par comparaison, la ce expozitii sunt aici, berlinul e lame.

ieri seara insa, m-am bucurat de altii. la gemäldegalerie, unde am fost ieri, e carravaggio, la care ma pot uita indelung. cu una din lucrarile lui foarte cunoscute, amor victorioso (portretul unui discipol si presupus amant de-al lui carravaggio). cred ca m. m-a introdus in lucrarile lui, povestindu-mi, cu mult sarm, all that jucy stuff despre viata lui (carravaggio)personala si m-a facut atenta la detalii, la interpretarile astea care-ti schimba radical perspectiva asupra tabloului, cind nu te astepti: soldatul care face pipi intr-un colt indepartat din tablou (v. critica la adresa nu stiu cui), ala care pune un deget intr-o gaura (trimitere la sex), gagica care duce fructe (trimitere la sex) sau care tine degetele indreptate spre inima, deschise in forma de v, de la voluptas (trimitere la sex), sageata indreptata spre sex (trimitere la mitologia greaca).

voila: