un lung discurs

iar am avut bafta de o carte care sa ma tina prinsa, de philip roth, of course, i married a communist. pentru care ii multumesc si g. si lui v. foarte mult. very inspiring.

”Suferinta eroica. Asta era specialitatea mea.”

”<<Sylphid are o noțiune a autonomiei absolute. N-are de gând să fie îndatorată nimănui. E tare>>.  <<Tare? Da? Atunci cum se face, intreaba Ira, ca n-o paraseste pe maica-sa, daca e asa de tare? De ce n-o ia la drum pe cont propriu? Ce spui tu n-are nici un sens. Tarie intr-un vid? Autonomie intr-un vid. Independenta intr-un vid. Vrei sa stii care-i explicatia la problema Sylphid? Sylphid e o sadica intr-un vid. [...] Sylphid sta acolo pentru ca maica-sa se teme de ea. Iar Eve nu va inceta niciodata sa se teama de ea, pentru ca nu vrea ca Sylphid sa o paraseasca si tocmai de aceea Sylphid n-o va parasi pana cand nu va descoperi un mod si mai ingenios de-a o tortura. Sylphid este cea care manuieste cravasa.>>"

"Da, ar fi trebuit sa se desparta el insusi. Dar n-a facut-o. De ce? Pana la urma, draga Nathan, n-am nici un raspuns. Intreaba-te de ce face un om o greseala tragica. Nu gasesti raspunsul."

"Acum, privind in urma, uneori am impresia ca viata mea a fost un singur discurs lung pe care l-am ascultat. Retorica e uneori originala, alteori placuta, uneori calpa (discursul celor ce se rostesc sub o deghizare), cateodata obsedata, alteori lejera si uneori ca varful ascutit al unui ac, si eu o aud de cand ma stiu: cum sa gandesc, cum sa nu gandesc, cum sa ma port, pe cine sa dispretuiesc, pe cine sa admir, ce sa adopt si cind sa fug, ce e incantator si ce e ucigator, ce e demn de lauda, ce e superficial, ce e sinistru, ce e rahat si cum sa raman cu sufletul pur. S-ar zice ca nimanui nu-i vine deloc greu sa-mi vorbeasca. E probabil o consecinta a faptului ca ani de zile am avut nevoie sa mi se vorbeasca. Dar indiferent de motiv, cartea vietii mele e o carte a vocilor. Cand ma intreb cum am ajuns sa fiu ceea ce sunt, raspunsul ma surprinde: <<Ascultand>>. Sa fi fost asta drama nevazuta? Sa fi fost restul o mascarada, in care s-au camuflat toate lucrurile in realitate fara rost, dar de care m-am tot apucat cu inversunare? Sa-i asculti. Sa-i asculti vorbind. Un fenomen cu totul ciudat. Toti percep experienta nu ca pe ceva ce ai, ci ca pe ceva ce ai ca sa poti vorbi despre ea. De ce e asa? De ce vor ca eu sa-i ascult, pe ei si pe ariile lor? Unde s-a hotarat ca asta e utilitatea mea? Sau poate ca eu am fost de la inceput - prin inclinatie, ca si prin propria alegere - doar o ureche in cautarea unui cuvant?"

(din Philip Roth - M-am maritat cu un comunist)