good, bad, worst

ultimul film bun vazut, cesare deve morire, care de altfel a și luat anul trecut ursul de aur la berlinala:
https://www.youtube.com/watch?v=HdNpnS4LQas
dar care nu mi-a placut la fel de mult ca filmul iranian de acum doi ani, nader si simin. a separation
https://www.youtube.com/watch?v=vB-PR38sA3o, de care cred ca am mai scris, cred, ca mi-a placut mult de tot. ideea ca o data strecurata neincrederea intr-o relatie, aia e, si in plus, cum se pierde o relatie, din orgoliu, in primul rand.

deci astea, cu adevarat, capodopere pe langa tembelismele de tabu si mai ales the sessions.

in tabu, marele merit al filmului, despre care se spune in cronici ca te surprinde, este ca te surprinde tocmai prin faptul ca iti creeaza niste asteptari pe care le anuleaza total. deci, zici ca tabu, iubirea interzisa, alea alea. cind colo, tabu e un munte din africa, iar povestea, o poveste oarecare despre un adulter. in trailer si pe afis apare un crocodil, si iti zici, gata, aici e sursa suspansului. crocodilul insa e un fel de crocodil de cada, care tot dispare si dupa ce astepti sa il inghita, ori pe sot, ori pe amant, asa mic si amarit cum e el, nu, e prins de fiecare data de negrii din ferma. filmul e insa alb negru. cred ca asta e mai degraba marele lui merit
https://www.youtube.com/watch?v=HoelUhjVXas
cum a ajuns insa sa fie premiat si considerat ”sublim”, ramine un mister.

culmea culmilor a fost insa the sessions, cu helen hunt. ar trebui sa merg sa cer banii inapoi. un film plin de cretinisme, facut cred cu bani de la state departement pentru persoane cu dizabilitati. ideea de baza a filmului este ca si unul paralizat, ca urmare a unei poliomelite din copilarie (deci avem si motivul destinului tragic), poate avea sex. toata lumea are intelegere si il sprijina sa realizeze acest lucru. dar mai ales helen hunt, care e o sex-therapist, si care il ajuta pe tembelul ala, cu o voce care te zgirie pe urechi pe tot parcursul filmului, de pitigaiata ce e, sa-și conștientizeze corpul și sexualitatea. descris, tot asa, ca fiind ”o comedie calda si plina de umor”, filmul a fost premiat la sundance, ceea ce de obicei e o carte de vizita. dar el colcaie de clisee americane de doi lei: preotul care e intelegator (adica bea si bere, mai si fumeaza si da din cap asertiv), vesnicele ”everything is gonna be alright”, incurajarea progresiva, increderea in fortele proprii, ce mai, un cacat de doi lei. singurul lucru pentru care se merita sa stai pina la capat, daca nu ai plecat totusi la timp, e ca apare helen hunt dezbracata, cu un corp lucrat frumos cu multa yoga, cred, si cu un prim plan cu niste sâni formidabili. atât. la asta nu mai dau trailerul, chiar nu se merita.