mrs.big

poate ca pieptenii găsiți, și citirea basmelor lui ispirescu, făcută ca să aflu semnificația lor m-au trimis de fapt în altă parte. poate că de fapt eu trebuia să ajung la motivul transformării fetei de împărat în voinic.a-ici e-ra che-ia. dacă în asta va consta găsirea fericirii mele, sunt, în mod clar, pe drumul cel bun. sunt și anii de fitness, si mai ales de cărat zeci de bagaje, de colo colo.

dar încercările de vitejie au continuat cu montarea rafturilor, la bucurești, cu o bormașină, proprietate personală. rafturi montate cu înjurături (voila, altă trăsătură masculină) și înclinate nu numai stânga/dreapta, ci și ușor în față. iar încercările s-au cizelat, în decursul timpului, și cu tot felul de preferințe masculine. în primul rând pentru parfumuri bărbătești, terre d hermes, pe care l-am cumpărat anul trecut pentru că l-am simțit la un tip în metrou, și mi-a plăcut, l-am întrebat ce e, ăla a crezut că-l agăț, și mi-a precizat ca ”the parfume is rough, but i am a soft guy”, dar de câteva luni i l-am dat lui c., că eu mă și plictisisem și pentru că el mi-a dat o cămașă care îmi plăcuse mie, așa că am făcut ”schimb”, apoi a mai fost eau d hongrie, de la fragonard, pe care i l-am dat lui a., când a venit la berlin, de ziua mea, că eu, kezét csókolom, dar nu mai vreau să miros a nici un fel de ungur, și mai bine să rămână la el, i se potrivește, desigur, much much better. eu am mai rămas doar cu apuldre, de la molton brown. deci, măcar pentru aceste motive și pot începe să cred în devenirea mea întru ființă de parte bărbătească.

mai sunt și alte trăsături masculine, la care subscriu de bună voie și nesilită. fixația mea de a ajunge la o concluzie, de a pune lucrurile la ”punkt”, de a nu o lălăi în vorbăraie inutilă, de a alege între da sau nu, și dacă se poate, imediat, unde-o tot frecăm ca fraierii, vorba lui frate-miu, ”bine, bine, și ce-o să faci?” fosta profă de română, lăudându-mă printr-a doișpea, la o compunere despre morometii (singura care i-a atras atentia, in 4 ani de liceu, in rest considerind ca scriu destul de mediocru - asta pentru ca nu existau bloguri, pe atunci) a spus : ”a. are în primul rind o capacitate de sinteza -ceea ce e mai degraba o trăsătură masculină”. pe atunci însă nu îmi făceam griji că într-o bună zi aș putea deveni bărbat, cum încep să-mi fac acum...

și desigur, cea mai masculină trăsătură a fost și este admirația mea deschisă și directă pentru tot felul de femei. începând de la tot felul de frumoase pe care le văd pe stradă, pentru părul lor, în primul rând, dar și pentru ochi, ten, sâni, fund, cum se mișcă, cum se îmbracă, și continuând cu admirația pentru tot felul de susan sontag, marguerite yourcenar, patricia barber, care mai mult îmi întăresc, o dată în plus, convingerea că o relație hetero nu face decât să-ți alimenteze potențialul autodestructiv și&sau să te dilueze intelectual.

și nu e doar opinia mea. m.p. ma întrebase, acum vreo doi ani, ce e cu mine, ca sint ”cind fata, cind baiat, cind bisexuala, cind bisericoasa”...și m., la fel, cind m-a cunoscut, el, ca un bun cunoscător de lesbiene, mi-a zis ca ”j en suis sur que les femmes t admirent beaucoup”. et voila...

a existat, normal, și un punct culminant. cind eram la centru, la iasi, una dintre secretarele de acolo, care cu siguranta ma simpatiza, mi-a declarat intr-o zi, in care primisem niste poze si i le aratasem si ei: ”stii cu cine semeni?" iar eu, cliplind din ochi, caci asteptam un compliment, incasez edificarea zdrobitoare: "cu mr. big din sex and the city”.