wearing the inside out

Sf. Gherasim de la Iordan, la manastirea caruia am fost in primavara asta, e infatisat in icoane cu un leu alaturi, caruia ii scosese un spin. si care l-a slujit pina la sfirsitul vietii, si care chiar si dupa ce sfantul murise venea si plingea la mormant. Minunea sta marturie nu pentru faptul ca animalele ar avea suflet, ci arata in primul rind ca oamenii curati au capacitatea, prin simpla lor prezenta, de a imblinzi si animalele salbatice. cu alte cuvinte, noi trezim in ceilalti, lions or tigers, ce sintem noi in adincul inimii noastre.

inainte de asta, mergind pe aceeasi idee, insa mult mai laica, desigur, vazusem un film mexican, cred ca am mai povestit de el, cu o tipa indragostita de un tip, care insa se casatoreste cu sora ei mai mare. ea este obligata de familie sa faca mincarea la nunta celor doi, si pentru ca o face plingindu-si amarul, si lacrimile ei se varsa peste tot, invitatii incep si ei, fara exceptie, sa plinga cind maninca, amintindu-si de iubirile ratate.

in incercarile mele perene de a deslusi cum e acest adinc al inimii mele, recunosc ca am aplicat de multe ori principiul asta de "descifrare". Adica, a) reactiile declansate la ceilalti arata cum sint eu de fapt, si, o reformulare a aceluiasi principiu: b) defectele pe care le remarc eu la ceilalti sunt de fapt in primul rind ale mele.

concluziile sint ambigue, si deci, inutile. si asa, si asa. sau nu, in mod clar, de imblinzit n-am imblinzit pe nimeni. un lucru insa s-a tot repetat, chiar si dupa ce eu am crezut ca am depasit etapa. in mod evident, declansez o nemultumire constanta fata de viata prezenta (in special cea profesionala) a celor de care ma apropii. m. imi povestea, ca primul gind pe care l-a avut, in taxi, in drum spre casa, in prima seara in care am iesit, a fost acela de a-si da demisia. a rezistat tentatiei, insa deja a inceput sa-si caute altceva.
si brusc isi remarca si firele albe (pe care eu doar mi le smulg, ca inca n-am chef sa ma vopsesc)...

ce ma deruteaza este insa faptul ca stiind toate astea, si principiul, si clauzele de aplicare, si efectele secundare, nu se schimba NIMIC. ceea ce iar, ma face sa ma sperii, gindindu-ma ca poate acolo, in adincul adincului e mai mult vid.