azi e ziua lui e., face 39. probabil ca daca nu era la kiev, o sarbatoream din nou impreuna, ca in primii ani la berlin. ca in 2009, cind s-a costumat in lou reed, cred, si m-a rugat sa-l rujez, ca atunci cind a venit e., albanezul, invitatul meu, si l-a vazut, sa creada ca i-am facut o farsa si de fapt l-am chemat la o petrecere de travestiti unde el ca diplomat militant pentru independenta kosovo-ului sa fie compromis definitiv.
e. e cel mai bun prieten de-al meu, cel mai apropiat. e dublul meu masculin. deci, automat, si cel mai interesant, cel mai plin de viata, mai profund, mai cultivat, mai generos dintre barbatii pe care ii cunosc. cel mai. el e si cel care apare cel mai des in albumele mele cu poze si nu putina lume m-a intrebat daca sintem sau daca macar am fost iubiti. nu. nici macar nu ne-am pupat vreodata, desi am avut ocazii si la un moment dat, intr-un moment in care incheiasem un bullshit care generic e numit "relatie", mi-a propus sa devenim amanti. am refuzat dintr-un complex masculin, care ma impiedica, inca, sa ma simt atrasa de cei mai nobili, si mai sinceri si mai buni ca mine. in poze aparem des impreuna si pentru ca intr-un fel de igiena sufleteasca eu nu mai pastrez urmele "celorlalti", compromisi de neputinta (mea, de altfel) de a-i pastra ca prieteni. si pentru ca oricum in albume nu pun decit pozele doar cu mine, in care arat si cel mai misto. la el au fost si petrecerile cele mai reusite din viata mea. de cunoscut ne-am cunoscut in 2008, fiind la vremea aia la berlin, colegi de departament, si a intrat la mine in birou, eu tocmai ma patasem de cerneala verde pe degete, si de aia m-a si tinut minte, normal, e un inceput de film. am crezut initial ca e gay, dar mi-a confirmat rapid contrariul. era doar eleganta lui italieneasca, in contrast cu gustul nesarat nemtesc, sosetele asortate cu dungile de cravata, batista de matase, freza de anii 40, cu ceafa aproape rasa, asemanarea izbitoare cu adrian brody. si talentul de a-i face pe cei pe care ii atragea in jurul lui, o gasca de oameni care intotdeauna aveau ceva de povestit, sa se deschida. la el, spuneam, am avut parte de cele mai reusite petreceri, dar si de seri intime cu putina muzica si doar cu stat de vorba; prima petrecere, in 2008, "overdressed", simtindu-ma excelent, fara sa beau decit un singur pahar de sampanie toata noaptea, apoi "venus in blana", un an mai tirziu, cu noi doi vedetele serii, citind si jucind putin rolurile din romanul lui sacher-masoch, apoi "amiralul si nava lui "(ca statea pe Admiralstraße), cu mine in costum de dansatoare din buric, "d'un chapeau a l'autre", cu aluzia la céline si la plecarea lui la kiev, dar si serile de luni, dupa yoga, verile pe terasa din fraenkelufer, si asa mai departe si mai departe. de la el am descoperit si muzica si arta baroc, si tot felul de muzici klezmer, si swing-ul, si chiar si nina simone, mai indeaproape, friptura de porumbel, de rata a la francaise, plus retete italienesti de la tara, facute simplu, sampania-sampanie.
well, absenta lui face si ea parte din toamna asta. si cu tot cu partea lui de flirteur, sau de monstru cinic (ca atunci cind mi se confesa mie, vizavi de a., ca in fond, nu il impresioneaza intelectual de nici un fel, nici nu il flateaza, ca barbat, pentru ca nu e de o frumusete extraordinara, ca oricum nici sexul, care si asa pentru el nu e pe primul loc, nu e iesit din comun, de l-am intrebat, normal, atunci de ce mai sint impreuna, "mais, l'amour...", spune el), cu toate astea, imi lipseste. pentru relaxarea si cheful de viata si inspiratia pe care mi le dadea, intelegerea aia din prima a ce vrei sa spui de fapt, fara explicatii extra, fara note de subsol.
o sa ramina si asta, ca multe altele, o declaratie de dragoste necitita si nebagata in seama de cel caruia ii e adresata, caci cine sa i-o mai traduca in italiana, sau franceza, engleza, rusa si sa prinda si nuantele ei subtile. dar, ca la zizek, cu teoria lui ca in final scrisoarea pierduta ajunge la cine de fapt are cel mai mult nevoie de ea, chiar daca nu e destinatarul programat initial, imi fac datoria si o "trimit"...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen