pina cu ceva timp in urma, am avut ceea ce, intr-un limbaj mai de secolul 19, s-ar fi chemat "idila". in limbaj de secolul 21, acest lucru ar fi trebuit sa corespunda, intr-o logica fireasca a evolutiei umane a la Darwin+Freud, unui fuck and go, care insa, din fericire, nu s-a produs. in termeni proprii, eu obisnuiesc sa ma refer la astfel de "situatii" in termeni de "poveste" sau "story". un fel de "poate ar fi dac-ar fi", "incercarea moarte n-are", "vrabia malai viseaza", etc....tin sa precizez ca port pentru persoana respectiva (de sex masculin) in continuare un sincer si profund respect, pentru multele momente frumoase si adevarate petrecute impreuna (pe care le tin pentru mine) si am s-o denumesc, pur si simplu, A.
Pe A., muzician de profesie, l-am cunoscut mai intii in virtual, printr-o cunostinta comuna, tot din lumea muzicii. fiind amindoi in germania, si cu setarile astea culturale activate, a fost ceva firesc sa intram in legatura si oricum, la inceput, strict profesional. Eu la Berlin, el mai in sudul Germaniei. l-am sunat odata, cind eram in Stuttgart, la un festival de film, si citeva luni mai tirziu, a avut el concert la Berlin si am iesit la un cocktail, undeva pe linga mine, pe Oranienstraße. Vineri seara, eu complet fara chef, tocmai avusesem prieteni in vizita, am cautat scuze in capul meu pina in ultimul moment, avind poate atunci intuitia faptului ca mai bine totusi stateam acasa...dar cum rareori (si asta e un defect), ma abat de la ce-am promis, am iesit.
in fine, "povestea" s-a continuat citeva luni de zile, am petrecut impreuna si Pastele, l-am socat cu obsesia mea de a da cu tamiie prin casa (si da, nu e singura victima), si cu alte combinatii de obiecte, demne de o consignatie romaneasca de dupa Revolutie: icoane, parfumuri, pietre, luminari, jucarii.
lucrurile n-au mers, si asta nu neaparat pentru ca am dat eu cu prea multa tamiie. oricum, am facut amindoi incercarea "de a ramine prieteni", si chiar de a ne vedea din nou, in termeni mai putin definiti. intr-unul din aceste momente de tranzitie spre "prietenie", A. ma suna sa-mi povesteasca, oripilat, despre o tipa care a facut pipi la el in cada. eu am reactionat mai putin socata, mi-am si amintit, usor amuzata, de faza din Seinfeld, cind George e prins ca face pipi la dusul de la bazinul de inot si discutind cu ceilalti, gaseste totusi intelegere. mult mai socanta a fost pentru mine desfasurarea. A. a luat -o cu el cu masina, aici nu mai stiu, aveau, n-aveau drum impreuna, sau era un one night stand in vizor si pentru ca el a mers cu 200 la ora, fata respectiva a stat sub stres si a transpirat, si pentru ca ea nu folosea deodorant A. i-a spus cu delicatete: "dar ai cam transpirat. vrei sa faci un dus?". Ea face dus, iese din baie, el intra in baie si vede (!) ca hirtia igienica nu a fost atinsa (!), pentru ca era fix in aceeasi pozitie in care o lasase (!). El se prinde, in plus, ea nu folosise decit un singur prosop (!) si pentru fata si pentru restul (!!!), o intreaba si ea marturiseste.
Povestea dintre ei s-a incheiat acolo, cea dintre noi a mai continuat putin, in linia generoasa a prieteniei, insa m-a marcat, si desigur, nu pentru ca mi-ar fi fost teama ca n-as avea libertatea sa fac pipi la dus, ci mai mult din teama de a nu lasa hirtia igienica 2 cm prea la stinga.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen