Matizul cu 77 Blu a fost prima mea masina. l-am luat cu ceva eforturi, pe 15 iunie 2006, gindindu-ma, ca bai, n-o sa mearga bine, ca masina mea e in gemeni, which sucks. ei bine, realitatea a dovedit contrariul. in primul rind, m-a suportat ca sofer cu foarte putina experienta, (pentru ca dupa ce mi-am luat carnetul prin 2000 n-am mai condus deloc, si abia cind mi-am cumparat-o am luat niste ore, cu un instructor care ma intimida, pentru ca era prea sexy, dupa 6 luni doar de condus am inceput sa merg prin bucuresti si deci s-a adaptat stilului nevrotic care caracterizeaza traficul din orasul ala, si dupa 2 ani am venit cu el in germania, ajungind cu frinele pe spate stricate. un matiz erou, blu, by the way, nu e de la culoarea lui, ci de la parfumul blue de la ralph lauren, care imi place in continuare foarte foarte mult, pacat ca s-a scos de pe piata. cite masini cu numar de iasi au ajuns ele sa vada berlinul...si oricum, la cit am dat pe el, cu tot cu investitiile in sistemul de alarma si inchidere centralizata, plus rata care a crescut brusc odata cu venirea crizei, intre el si un volkswagen polo chiar ca nu mai era nici o diferenta...
in decembrie i-am schimbat si bateria, devenise o adevarata rutina, in ultimele luni, sa ma rog in stinga si-n dreapta la diversi, sa-mi dea voie sa-mi alimentez bateria, plus frinele pe fata, am facut curat, am spalat-o. ce e drept, n-o mai foloseam asa des, preferam sa merg cu metroul, aveam si un sentiment de nesiguranta pe autostrada, tot mai des.
asa ca dupa Craciun, cind am coborit senina si odihnita, ca ni-cio-da-ta, imbracata subtire tare pentru zilele alea, stabilisem cu e. ca il iau de la aeroport, venea de la roma, si am vazut matizul izbit in fata blocului, atit de tare ca era intors spre centrul strazii, unde pina atunci fusese parcat lateral, si de la izbitura fusese si impins in spate si indoise un stilp de metal, au inceput realmente sa-mi tremure picioarele. eu ma uitam la matiz, el la mine. pe masina era o notificare de la politie, ca accidentul se produsese in timpul noptii, pe la unu jumate si ca cel care a produs accidentul a plecat. l-am chemat pe domnul r. sa ma ajute sa intreprind ceva, eram complet decalata in miscari, i-am scris lui e. ca nu-l mai iau, mi-a raspuns incurajindu-ma ca "to-tul va fi bi-ne", am dus-o in service si brusc, m-am simtit eliberata.
n-am aflat niciodata cine a produs accidentul, cei de la politie mi-au sugerat discret ca nici sa nu-mi fac sperante, pe matiz nu era nici un fel de urma de vopsea care sa serveasca drept indiciu, am platit nu numai pentru ridicarea si transportul ei in service, ci mai tirziu si pentru casarea ei (asa se poarta in germania), pentru ca nu mai era nimic de facut (ar fi trebuit schimbat volanul, axul nu stiu care, etc.), dar cel mai amuzant a fost cind politistul care se ocupa de caz mi-a spus ca exista un martor (!). care insa nu-si aminteste nici cind s-a produs accidentul, si nici ce masina era ...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen