M99

de mai mult de un an jumate m-am mutat in kreuzberg, asa zis-ul cartier turcesc al berlinului, chiar in partea cea mai wild, in districtul 36 (S36), devenit insa intre timp tot mai plin de hipsteri (ca mine) si de turisti. ca sa nu mai zic ca in restaurantele de la maybachufer, gen horvath (unde au un chef cuisine de cinci stele) sau intre timp chiar si in cafe jacques scorurile sunt cu adevarat mari. oricum, aici mi-am dorit dintotdeauna sa stau, si dupa o faza de disperare, cind nu gaseam locuinta, si trebuia sa ma mut urgent, pentru ca fosta proprietara avea impresia ca eu nu stau singura, ci tin in secret cel putin o familie de azilanti romani, in cei doar 45 m2, asta dupa nr. impresionant de perechi de papuci de la intrare, si ca in plus sint si extrem de dezordonata si ii distrug valoroasele mobile de la ikea, am ajuns aici. neprevazut, desigur, am dat un anunt la ziar, si am specificat ce caut, descriindu-ma cuminte drept "functionara, caut apartament, bla bla". am primit doar trei telefoane, am cochetat cu doua variante, un alt apartament aproape ca imi placuse mai mult, dar m-ar fi impins, cred, intr-o noua faza de izolare si noroc in final, ca m-a respins acolo proprietara, pe motiv ca am o situatie "prea complicata". asa ca a mai ramas o singura varianta, care a fost si cea mai buna. apartamentul e la etajul patru, fara lift, dar vad turnul televiziunii din alexanderplatz. proprietara de aici, care detine tot blocul, si sta de fapt in münchen, unde mai detine si alte case,  putin nesigura cind a aflat ca sint romanca, m-a asigurat din start ca "nu are nimic cu strainii"; totusi, in blocul meu cu peste 50 de apartamente, mai e doar un singur nume care pare indian, si unul care e turcesc, in rest: lasse, jungnickel, kroh, in contextul in care daca te duci vizavi, nu vezi decit: öztürk, erdogan, gül, özcan. m-am mutat la trei strazi de e., la doua strazi de k.&k., in cel mai hot loc din berlin, as spune. kreuzberg e in continuare plin de viata, un cartier cu viata de cartier, insemnind ca poti cobori sa bei ceva la cafeneaua de la colt, ai tot felul de mici magazine cu baclavale si simits si börek, ai si cluburi, si barurile turcesti, cu vitrinele mate, in care intra doar barbatii turci, ai si magazine de mobila second, si concept-stores. chiar la mine pe strada e insa un magazin unicat. M99 laden mit gemischtwaren für revolutionsbedarf. adica, magazin cu marfa de facut revolutie. magazinul e genial, postere, desigur multe cu che guevara, carti, manuale de guerilla, plus haine de revolutionar (in principal asimilate totusi pur si simplu imbracamintii standard de armata), tot arsenalul pe care trebuie sa il detii daca vrei sa faci cu adevarat o revolutie. mai genial e faptul ca se bazeaza mult si pe un liber schimb, ai haine pe care poti sa le iei, puse in strada in niste lazi, sau agatate in doua dulapuri de metal. magazinul e tinut de un fost revolutionar, acum in scaun de rotile. strada e in continuare plina de fosti revolutionari, altfel imi imaginez ca nici n-ar avea succes magazinul asta, revolutionari acum in jur de 50-60 de ani, cu un look de alcoolici, si cu niste tatuaje care bat in gri, pe o piele lasata, si in general cu o dantura proasta, sau chiar fara nici un fel de dantura, vorbind gajait si obligatoriu cu o bere in mina.

de fapt, asta, alaturi de look-ul berlinez general, insemnind ciorapi rupti, tenisi uzati, unghiile cu oja dusa, tricouri sleampete si oricum necalcalte, deja nu mai e revolutionar, dupa parerea mea, ci intra intr-o zona de clasic-traditional. revolutionara sint eu, cind ies aranjata. asa ca am zis sa provoc si eu cumva "zona", si am pus niste haine, inca bune, si oricum, cu etichetele si mai convingatoare, intr-o punga de la lafayette, in lazile de la magazinul revolutionar, asteptind, intr-un gest de respingere a imperialismului, sa nu fie luate. insa au disparut imediat.