Aleida Assmann - despre reconstructia cladirilor ca identitate culturala

Prima data am auzit-o pe Aleida Assmann la Konstanz, intr-o conferinta despre memorie, si m-a impresionat  si atunci pentru coerenta prezentarii (unor idei pe care acum le-am uitat, normal). Conferinta ei de la Berlin, a sa nu uit, si asta m-a impresionat si am invidiat-o, pe linga ca e atit de doxata, are si cinci copii, a fost despre arhitectura si memorie. Trec aici citeva din ideile pe care mi le-am notat la conferinta, pentru mine a fost un hint, sa ma gindesc la frustrarea care ma apuca, in special in Bucuresti, cind vad ca nu ma regasesc in nimic, pentru ca si spatiul cred, trebuie sa fie o reflexie a mea, macar, daca nu chiar, mai mult de-atit, o replica (deci si la nivel de continut, nu numai de suprafata). Identitatea culturala la care face referire AA, si pe care reflecta constructiile refacute e in Romania inexistenta. de fapt, mint, in Iasi s-a reconstruit Palatul Culturii...

Referindu-se la "reconstructie", AA a facut din start precizarea ca e un termen gresit, in primul rind, pentru ca  refacerea oricum nu mai e posibila, in primul rind din punctul de vedere al raportarii sufletesti la obiectivul respectiv, in al doilea rind, reconstructia inseamna de multe ori si distrugerea fizica a unor locuri, in virtutea unei contructii functionale. Exemplul reconstruirii cladirii Römerhaus, care starneste intrebarea, de ce tocmai acea cladire sa fie reconstruita; raspunsul e dat, desigur, de contextul politic-istoric si de ce se decide intr-un moment istoric sau altul ca ar defini identitatea culturala.

AA face referire la oras ca spatiu al amintirii (si de aici si ca loc al traumei si al prelucrarii traumei); istoria este legata de locuri ( Orte/ Plätze).
- "History takes place" (Karl Schlögel).

• Raum vs Ort (spatiu vs loc) Raum - spatiul cere planificare; Ort - se raporteaza la ce a fost trait deja;
•  spatiul: este descoperit, masurat, construit, ocupat. Spatiul este obiectul actiunii, al planificarii (pentru arhitecti si politicieni, in principal, care se raporteaza in primul rind la viitor)
•  locul: legat de trecut, asigura pastrarea urmelor, sunt o identificare pozitiva, "lieu de mémoire", dar si locuri care amintesc de traume, care expun traume; 
• orasul ca palimpsest ( o metafora adevarata partial, pentru ca intr-un palimpsest textul putea fi citit inca)
• Bogdan Bogdanovici: exista limbi, natiuni, care au o viata mai scurta decit unele orase;
• termenul de "urbicid" - care se face nu numai prin razboaie, ci si prin proiecte de modernizare
• caracterul, personalitatea, identitatea unui oras
• "vernacular modernism" (John Czaplicka)
• distrugerea "creativa" prin modernizare
• obiecte de arta vs obiecte istorice; etica pastrarii obiectelor, nu a reinnoirii lor
• "vandalismul pasiv", prin neglijenta (Philip Fischer)
• istoria disparitiei cladirilor
• distrugerea vs refacerea/ reconstructia cladirilor: cum se fac alegerile? 

- de multe ori reconstructia e o reactie la distrugere (provocata de razboi, de ex.), dar e supusa si schimbarilor ideologice: ex. Frauenkirche din Dresda: distrugerea ei a fost din punctul de vedere al aliatilor un lucru bun (distrugerea unui simbol important pentru germani), a fost pastrata in RDG ca ruina, in semn de lupta impotriva imperialismului, si refacuta dupa 1990.

• schimbarea mentalitatii in privinta valorii cladirilor: orasele vechi sunt supuse modernizarii, reconstruirea nu este numai nostalgica, ci si un aspect pragmatic, modern, o reactie la distrugere
• reconstructia = un nou istorism
• "homo investor" vs "homo conservator"