e vorba doar despre telenovele. intr-o postare mai veche, de pe blogul pe yahoo, povesteam cum fostii mei colegi de clasa din liceu imi trimiteau scrisori si-mi povesteau telenovele, atunci cind eram exchange student in germania. la rugamintea mea, care nu aveam acces decit juma de ora pe zi la televizor, si asta doar seara, la stiri plus eventual un documentar si as fi vrut sa pastrez sirul evenimentelor. in germania oricum nu se dadeau telenovele si cred ca nici acum nu se dau. desigur, regimul asta spartan mi-a prins bine, cred. ura pe cei care mi l-au aplicat nu a trecut insa nici azi. a. mi le povestea misto, la fel si r.h., care desi lua un ton ironic si le dispretuia per total, se uita la ele. de la ea citez acum:
"Am citit despre dorinta ta de a-ti povesti actiunea serialelor noastre. Totul se schimba, se complica. In si bogatii plang pina acum tinarul luis alberto afla, siderat de uimire, ca frumoasa si preaiubita lui sotie ii va darui un fiu. distrus, se gindeste in primul rind la mariana, careia reusise, chiar, sa-i cistige prietenia. ea este tulburata de vestea care-i parvine prin esther, care-i face o vizita "prieteneasca". dar l.a., distrus de urzelile lui esther, se intoarce la mariana, pentru a lamuri problema. insa bineinteles, ea nu il crede si se logodeste cu leonardo. intre timp, se intilneste cu irma, care ii planificase inmormintarea. dar nu se poate! ucigasul trimis la ea o omoara pe colega de camera. mariana si viitorul ei sot vor imparti de acum inainte locuinta cu familia lui luis alberto".
ma rog, asa povestit nu mai pare funny, atunci traiam povestile astea, nu mai spun de mala mujer, care in povestirea lui a. era si mai misto. uitindu-ma insa prin scrisorile de atunci (94-95 deci), imi dau seama ce cuminti eram si ce mult citeam. i. imi trimitea citate, r. la fel, poezii in franceza,
nu mai continui. m-a lovit nostalgia.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen