the big toes

pe 31 ianuarie a fost  ultima zi a abonamentului meu la sala. facut pe un an, la sugestia k., sirboaica. ma cam plictisisem de yoga si inot, și pentru ca niciodata n-am avut disciplina să fac și acasă exercitiile, ca e., dimineața, înainte de a pleca la servici, de ex. așa ca am ales ceva mai hardcore, la care sa pot merge la orice ora din zi si din noapte, cu toate tipurile de sport la un loc, plus sauna, plus inot. n/am ce zice, complexul la care am fost, era excelent, de la antrenori, aparate, conditii. eu insa nu ma miscam decit de doua ori pe saptamina. si in ultima vreme, o data la doua saptamini, ca sa nu mai zic de lunile de pauza, din toamna. per total, financiar, a fost, once again, o afacere ratata. prima data cind m/am dus, am avut impresia de lume paralela, efectiv n-am stiut unde sa-i localizez pe toti oamenii aia, mai ales pe bărbați, antrenați, inalți, îmbrăcați și încălțați după ultimele răcnete în materie de articole sportive. și de fapt totul făcea impresia unui fel de fabrică de făcut mușchi. nu stătea nimeni degeaba, nu, nu. toți aveam treabă, un scop bine definit. eu de asemenea, un plan elaborat împreună cu un antrenor care mă monitoriza. asta, normal, doar o bucată, pentru ca dupa o vreme m/am plictisit si am preferat doar sa merg la sauna, unde iar, sa pot sta. insa tot am bifat niste cursuri, ce sa zic, excelente. de fiecare data alte exercitii, alta muzica, relaxarea din final era, de exemplu, pe melodia ”you are beautiful”, iar antrenorii, oh, antrenorii, aia de la cursuri, toti unul si unul, si markus, si stephan, si matthias si andreas si toti gay. hai, poate la stephan, cu care faceam cursul de bosu si body art , si cu care ma conversam la un latte machiato in lunch-ul din hol, hai ca poate el sa nu fi fost totusi gay...

nu-mi lipseste, am revenit la chantal, antrenoarea de yoga, care la cei peste 70 de ani este in plina de forma si o prezenta plina de viata si umor, am revenit la formula de viata zen, cu introspectie (ca melcul, care isi intoarce ochiul spre interior) si antrenarea rabdarii. displacement activity, cum spunea anita brookner. si chiar in interiorul acestei displacement activity, am o alta displacement activity, fixatia mea pe forma degetelor de la picioare ale celor de la curs. ca sa-mi placa de cineva, trebuie mai intii sa trec de acest prag, sa-mi placa, sa ne fie compatibile degetele de la picioare. daca nu, nu.

whatever, n-am chef de scris, desi am chef de povestit.