Seiten

Samstag, 9. Februar 2013

ro vs ro

de fiecare data cind merg in romania mi se ascute atentia, acum, ca stiu ca in curind ma intorc, imi pregatesc deja terenul readaptarii. s., la care am stat la bucuresti, imi atragea atentia ca risc, dupa cum vorbesc, sa cad si eu in complexul ala, hai sa-i spunem al repatriatului de ne-bună-voie, care face o permanenta comparatie cu vestul, unde e totul mai roz si mai frumos. stiu ca nu e asa, ca toti sintem oameni, bla bla, si eu chiar sint un mare fan in ro a ceea ce as numi  un dinamism local, clar mult mai pronuntat decit in germania (bine, exclud din start iasul). in aceasta linie, necritica, si oricum, bine intentionata, observatiile la care ma refer in continuare, nu vor fi decit nuante ale unui peisaj sofisticat si original.

(in paranteza fie spus, ascult iar sussan deyhim, madman of god, misto: http://www.youtube.com/watch?v=iA5ekjkqc1s)

de cum aterizez, incep sa nu mai inteleg. si intru intr-un modus in care chiar eu ii provoc pe cei carora ma adresez, sa ma considere usor inceata la minte si nejustificat de aroganta. si fara sa vreau, le confirm atitudinea lor, enervata, si si mai aroganta: fie citesc gresit biletul de avion spre iasi si confund terminalul cu locul, la reincarcarea cartelei uit sa apas pe tasta diez si injur ca mi-au vindut o cartela expirata. vin deci, per total, cu anumite presetari: evit sa ma duc la femei care vind produse tehnice (ceea ce in germania nu fac), pentru ca le consider usor mai incompetente, ma iau la cearta cu chelnerii, ma enervez ca pe listele de meniuri  nu gasesti nu stiu cite din felurile prezentate acolo, si in general, pe sictirul general. in plus, in magazine, esti pus in permanenta in stand by. tu de fapt intervii, neavenit, intr-o convorbire mult mai importanta a vinzatoarei cu colegele, cu cineva la telefon, sau cu o ruda care trece sa salute. sau vine cineva care are o intrebare mult mai urgenta decit chestia pentru care sta restul lumii la coada. toate pe un fundal urlator de muzica de proasta calitate. de ce trebuie eu s-o ascult pe adele, pe kylie minogue cu especially for you, sau pe anda adam non stop? chiar la fadel,  one of my favorites, de exemplu, pe unde trec tot timpul sa il salut, macar pe unul din libanezii care vind acolo, vinzatoarea minca ceva si m-a rugat sa astept, chemind (print-un strigat) o colaboratoare, explicindu-mi ca n-are sens sa intrerupa, ca ar trebui sa se spele pe miini, si apoi iar sa continue sa manince. in plus, expunerea la o sexualizare excesiva, cine e bunaciune, cine nu e bunaciune, discutiile despre curele de slabit, participarile la tombole, la care poti cistiga o masina, un apartament, un mare moment din viata ta, care vin concomintent cu orice cumparatura pe care o faci si te obliga la alta conversatie inutila, vorbitul non stop la mobil (eu care scriu un sms la 3 zile) toate astea ma secatuiesc. seara ajung frinta. partea buna e iar, ca ajung sa adorm cu mult mai mare usurinta. si uit tot pina a doua zi. asta e, sa spunem, partea de actiune. exista insa si o latura mult mai profunda, care compenseaza. ea e stimulata, in cazul acestor vizite scurte in ro, prin masaj. prin care ai parte nu doar de o simpla relaxare musculara, nu, nu, ci de o racordare si armonizare a energiilor cu UNIVERSUL. totul e corelat: culoarea ochilor, zodia, grupa sanguina, capacitatea de a ierta, ceaiul de anghinare si nevoia de a renunta la fumat+baut+dulciuri. eu ma binedispun. si in rest, ma bucur ca nicaieri in alta parte n-am atitia copii in jur. si nici pe ai mei, si nici prietenii cu care in sfirsit pot sa rid in hohote pe limba mea.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen