the other side

LH positive

Cosima von Bonin

deep sea

Sexual Parasitism in Deep Sea Anglerfish

In response to the perilous and opportunistic conditions of the deep sea, some deep sea anglerfish have evolved a very specialised method of reproduction - sexual parasitism.

Due to the fact that individuals of a species are locally rare, encounters between a male a female are very uncommon. As such, when they eventually meet, the fish employ a unique mating method that will ensure that they never separate again.

The fish display extreme sexual dimorphism, with males being many times smaller than females. The method by which a male finds a female differs across different species, but can involve sight or pheromone cues.

When a male anglerfish encounters a female, he latches onto her body with his mouth. He then releases enzymes that digests the skin of his mouth and her body, which fuses the pair down to the blood vessel level.

The male becomes a parasite, surviving solely on the nourishment provided by the female via their linked circulatory systems. In return, he provides sperm for the female. Eventually, his body atrophies until only the gonads are left.

Sexual parasitism benefits both the males and females. For the females, it ensures that there is an immediate source of sperm as soon as she is ready to spawn. The males, being much smaller and less adapted for survive, are much more likely to sire offspring attached to a female than if they were to live a solitary life.

Image: © Pietsch, TW

i often think of you

"And at some time—noticeably on the second ferry—
she begins to have stomach-turning doubts about the whole
business.
I often think of you
I think of you often
That is only the sort of thing people say to be
comforting, or out of a mild desire to keep somebody on
the string." (Alice Munro - Chance)

the benefit of the doubt

there is none.

o relatie

o relatie fizica si chimica.

back together

too strong

m. loves me. but i am too strong to love him.

5 from 5 (th august)

1. Nan Goldin
2. Jim Goldberg
3. Francesca Woodman
4. Sascha Weidner
5. Shirin Neshat

my list is acceptable. may you be on it...

r. 2012

like i said before, back to the old ones: shirin neshat

back to my old ones

https://soundcloud.com/search?q=sternenkinder

?

https://soundcloud.com/johnnewmanmusic/john-newman-love-me-again-single

https://soundcloud.com/johnnewmanmusic/john-newman-love-me-again-single

https://soundcloud.com/johnnewmanmusic/john-newman-love-me-again-single

diving the inside out

and again:

in the mud for the club

si asta, si asta:

klangkarussell: sonnentanz: https://soundcloud.com/search?q=Klangkarussell%2C

F.W.

my next moves

regizoarea e excelenta, kathryn bigalow: zero dark thirty: http://www.youtube.com/watch?v=cAtWcvCxPhc, si si mai misto, the hurt locker http://www.youtube.com/watch?v=2GxSDZc8etg.

for me, just a preview...

for your own pleasure

citat din dresscode, bar tausend: http://www.tausendberlin.com/

For your own pleasure, please come in style...

so grateful

scrisoarea pe care am gasit-o azi dimineata, in ploaie, in fata usii de la birou (fusese lipita cu scoci, undeva), fara nici o adresa pe ea. asa ca am zis ca era (like zizek said) pentru mine, de fapt:

" Dad,
Thank you so much for your generosity. I used the initial check you gave us to pay for my dress and veil. Jonathan is using the 2500$ you sent us to pay for our hotel accomodations in Costa Rica! We are so grateful for your generosity. And, I am eternally grateful for your guidance and support during some really dark days and your continued support/ guidance now that my days are much brighter.
I love you, always,
Natasha"

a very regular life

”Calmly Fanny had rejected his proposal, not unkindly, simply demonstrating that she was better off as she was. She did not speak as if she had a lover, nor did he suspect her of living an irregular life.”

 (Anita Brookner -Making things better)

the graffitti tour

prin berlin, cu t., incepind chiar cu strada mea....

la destinatie

Corpul poetei e invizibil
ceea ce mîngîi acum nu-i decît o părere.
Corpul poetei e înăuntru
acolo unde ți-e frică s-ajungi.
Sînii ei sînt sîmburi, nu excrescențe,
ceea ce muști acum orgolios între dinții tăi
e o naiva demonstrație de forță.
Forța catifelării și a piersicii.
Corpul poetei e îmbrăcat în mantaua prea strîmtă
picioarele ei atletice în bocancii prost croiți,
corpul poetei e deja departe
ea merge pe jos, tu vii repede cu trenul
și tot în urma ei ajungi
la destinație.
Corpul poetei e o casă goală
în care te lasă-n voie să locuiești-n lipsa ei.

Le corps de la poète est invisible
ce que tu caresses maintenant c'est une illusion.
Le corps de la poète est dedans
là où t'as si peur d'y aller.
Ses seins sont des noyaux, pas d'excrescences,
ce que tu mords maintenant orgueilleux entre tes dents
c'est une naïve demonstration de force.
La force du velours et de la pêche.
Le corps de la poète est vêtu d'un manteau trop serré
ses pieds athlétiques dans des bottes mal coupées,
son corps est déjà loin devant,
elle va à pied, tu viens vite par train
mais tu arrives après elle à la destination.
Le corps de la poète est une maison vide
où elle te permet vivre comme tu veux
dans son absence.

(dedicat Angelei Marinescu)
(scris de Svetlana Carstean)

the smell of...

cel putin in decursul ultimilor patru ani, dar si inainte, am avut de-a face cu tot felul de propuneri culturale, fata de care, obligat-fortat, a trebuit sa am o pozitie. nu le trec in revista pe toate, nici macar pe cele mai absurde, mentionez doar doua, care-mi sunt acum la indemina si care merita atentia: prima, de la un sirb, numit dragan, care imi povesteste viata lui, si ca se ocupa de peste douazeci de ani cu "producerea culturii prin muzica" si ca daca vreau, imi va trimite si un demo cu muzica lui (care nu era atasata, cum ar fi fost firesc, scrisorii). imi explica si primele idei muzicale le-a avut, spune el, foarte devreme (!) la virsta de 14 (!) ani. dupa cv urmeaza descrierea pieselor ("oper vitalite(!) klassik", "drama klassik", variind de la compozitii care amintesc, spune el de o combinatie intre bizet, beethoven si verdi (!), la melodii pop. scrisoarea se incheie cu o poza a autorului (facuta de el insusi cu un web cam, probabil) si cu mentiunea ca in cazul in care doresc sa-mi trimita demo-ul, si in cazul in care dupa ce il ascult as vrea sa i-l dau inapoi, sa nu fac asta, intrucit i se fura in mod constant posta de niste vecini "invidiosi si rai". recunosc, nu i-am raspuns si nu i-am cerut nici muzica, tocmai de frica de a nu intra in acel circuit periculos al vecinilor razbunatori.

si mai recent, un cuplu (creatorul si muza sa) imi aduc mai multe volume de poezii, cu titlul "Roberta...tu mirosi a Dumnezeu", in speranta organizarii unor lecturi. autorul, cu un nume predestinat succesului pe plan international, "pilipăuţeanu", ii dedica sotiei sale poeziile, despre care pretinde ca sunt scrise "cu o pana de inger". pe coperta mov, roberta apare invaluita intr-o aura alba. dupa prefata, in care criticul literar vede cum autorul "leaga planul poetic de planul realitatii", urmează un dialog intre autor si muza/ sotia lui:
R: "Iti multumesc ca ma asemeni cu un inger! Poate ca sunt o ingerita...sau poate ca nu! Ceea ce stiu sigur este ca sunt a ta!"....
C.P.: "Iti multumesc ca ti-ai frint aripile cerului si ai renuntat la nemurire pentru mine! Iti multumesc cu inima mea trecatoare. Da...esti a mea! Eu sunt muritorul pentru care te-ai nascut! O inima sarutata se deschide precum o floare"...

si abia dupa aceea urmeaza poemele, pe care, si eu si c. (care a primit, de asemenea un exemplar), le-am citit tinindu-ne de nas, mirosul (de Dumnezeu al Robertei) fiind mult prea puternic:

"te iubesc Roberta, da-mi inelul
in deget am sa ti-l asez cuminte
suntem doar noi, se-nvirte caruselul
eram asa de tineri, iti mai aduci aminte?"

plus un poem dedicat "doamnei doctor":
"Hai doamna doctor pune stetoscopul
Asculta-ma de dorul nerostit
Palpeaza-mi inima, te rog, trateaza-mi focul
de trist poet, etern indragostit"

sau poeme scrise intr-un stil aparent jucaus, de fapt ele sunt mult mai complexe:

" inima mea e de pepene
calul se piaptana cu un pieptene
iubita se spala cu marea pe par
marul coace cu merele
un mar."

"maimuta se scarpina
precum omul
maimuta stie c-ai murit
in sfirsit
om deslusit
maimuta recita in oglinda
citeva sunete
sonete
este suparata pe ea
ha la la."

daca as fi vecinul celor doi, cu siguranta ca as reactiona si eu ca vecinii muzicianului sirb, din pura invidie...

assenza

BEING your slave, what should I do but tend  

Upon the hours and times of your desire?  

I have no precious time at all to spend  

Nor services to do, till you require:  

  

Nor dare I chide the world-without-end-hour          

Whilst I, my sovereign, watch the clock for you,  

Nor think the bitterness of absence sour  

When you have bid your servant once adieu:  

  

Nor dare I question with my jealous thought  

Where you may be, or your affairs suppose,   

But like a sad slave, stay and think of nought  

Save, where you are, how happy you make those;—  

  

So true a fool is Love, that in your will  

Though you do anything, he thinks no ill.

(Absence- William Shakespeare)

Assenza, ca orasul din nordul Italiei, de la lacul Garda, la care am fost cu m., acum doua veri. 

...

zilele astea, uitindu- ma cu t. prin albumul francescai woodman, doua dintre favoritele mele:

disturbing the ruins

Conversation Among the Ruins (Sylvia Plath)

Through portico of my elegant house you stalk
With your wild furies, disturbing garlands of fruit
And the fabulous lutes and peacocks, rending the net
Of all decorum which holds the whirlwind back.
Now, rich order of walls is fallen; rooks croak
Above the appalling ruin; in bleak light
Of your stormy eye, magic takes flight
Like a daunted witch, quitting castle when real days break.

Fractured pillars frame prospects of rock;
While you stand heroic in coat and tie, I sit
Composed in Grecian tunic and psyche-knot,
Rooted to your black look, the play turned tragic:
With such blight wrought on our bankrupt estate,
What ceremony of words can patch the havoc?



Havoc= great confusion, disorder, devastation

today's resolution

via sophie calle:

"Resolutions for the new year: no more lying, no more biting." (via Sophie Calle- True stories)

le questionnaire

Chestionarul Sophie Calle & Grégoire Bouillier

1. Când ai murit ultima dată
2. De ce te mai trezeşti dimineaţa
3. Unde sunt visele din copilărie
4. Ce te deosebeşte de ceilalţi

5. Îţi lipseşte ceva
6. Chiar oricine poate să fie artist
7. De unde vii
8. Crezi că ai o soartă de invidiat

9. Ai renunţat la ceva
10. Ce faci cu banii
11. Ce sarcină menajeră îţi displace cel mai tare
12. Plăcerile prin excelenţă
13. Ce ţi-ar plăcea să primeşti de ziua ta

14. Trei artişti pe care nu-i poţi suferi
15. Susţii vreo cauză
16. Ce ai fi în stare să refuzi
17. Care e partea cea mai fragilă a ta
18. Ce ai fost capabil să faci din dragoste
19. Ce ţi se reproşează
20. La ce e bună arta
21. Scrie-ţi epitaful
22. Cum ai vrea să te întorci

the primary illness

"the diagnosticians meant that Andrews suffered no delusions, no fake perceptions, no hallucinations, but the primary illness of separation of thinking from feeling." (Truman Capote - In cold blood)

too serious

"It's too serious to be sentimental." (susan sontag)

l'amour

"l'amour n'existe pas sans violence." (milan kundera)

except

http://www.youtube.com/watch?v=gz2g0F9yl5o
Oslo, August 31th
"I'll get better. It 'll all work out. Except it won't, you know."


cel mai recent film misto vazut, o zi din viata unui fost dependent de heroina. atit de bine surprinsa tensiunea aia, teama, la el, la ceilalti, ca de fapt n-o sa se recupereze niciodata. viata "normala" a celorlalti, cu momentele de calm, de ordine, asimilate unui zgomot de fond estompat, in care gindul la droguri, chiar nementionat, e permanent. plus neincrederea celor din jur.
oh, ja, asteptarea, incercarea de a te multumi cu frumusetea de zi cu zi din jur, ba un fluture, ba padurea, ba zimbetele celorlalti, care esueaza, pentru ca tu esti in filmul tau, tot timpul, si nici o petrecere, si nimic din jur nu te poate aduce pe o linie comuna. camerele impersonale. amintirile, si totul e boring, boring, boring. da, stiu despre ce e vorba. much too good.

think of

“think of nothing things
think of wind” (Truman Capote)

if you're lucky

“When you start working, everybody is in your studio- the past, your friends, enemies, the art world, and above all, your own ideas- all are there. But as you continue painting, they start leaving, one by one, and you are left completely alone. Then, if you are lucky, even you leave.” (John Cage)


si cealalta, care mi-a ramas via CCK:


"I welcome whatever happens next."

l'esprit de prophétie et le don des miracles...

 2 avril 2012

Elle qui vécut très pauvrement, est riche en prénoms : Sandrine, Sandra, Sandie, Alexandrine, c’est toujours et uniquement elle. Mais qui « elle » ? puisqu’elles sont deux !

La bienheureuse Sandrine, religieuse clarisse, fonde à Foligno un monastère qui reprend toutes les exigences de pauvreté de sainte Claire. Elle meurt le 2 avril 1458.

Fêtée juste deux mois avant, de la noble famille florentine des Ricci, Alexandrina perd sa maman très tôt. Elle est élevée par sa tante au couvent de Monticelli. Mais elle demande plutôt à rejoindre son oncle Timoteo au couvent des dominicaines de Prato. A quatorze ans elle obtient la permission de prendre le voile dans cette communauté. Elle s’appelle dorénavant Caterina. Elle est si parfaite dans la vie conventuelle que deux ans plus tard elle devient maîtresse des novices, l’année suivante sous-prieure, à 25 ans prieure. Elle le reste pendant 42 ans. Ses mortifications n’ont d’égale que sa charité pour les pauvres qui frappent à la porte du couvent. De plus elle possède l’esprit de prophétie et le don des miracles.

Elle finit sa vie dans de grandes souffrances physiques mais avec un abandon total à la volonté de Dieu. Quand elle meurt, le 2 février 1589, tous les assistants entendent le chant des anges s’élever dans la cellule où elle repose.

despicable me (part II)

this and that evening

si aceleasi lucruri de care nu ma satur niciodata: 

" I don't know when I died. It always seemed to me I died old, about ninety years old, and what years, and that my body bore it out, from head to foot. But this evening, alone in my icy bed, I have the feeling I'll be older than the day, the night, when the sky with all its lights fell upon me, the same I had so often gazed on since my first stumblings on the distant earth. For I'm Too frightened this evening to listen to myself rot, waiting for the great red lapses of the heart, the tearings at the caecal walls, ant for the slow killings to finish in my skull, the assaults on unshakable pillars, the fornication with corpses. So I'll tell myself a story, I'll try and tell myself another story, to try and calm myself, and it's there I feel I'll be old, old, even older than the day I fell, calling for help, and it came. Or is it possible that in this story I have come back to life, after my death? No, it's not like me to come back to life, after my death." 

(Samuel Beckett- The Calmative)

no man s land

n-am gasit trailer mai bun http://www.youtube.com/watch?v=nP3ofimxD7Q - am aflat cam tirziu de film, foarte misto.

good at watching at nothing

"-What are you good at, then?
- Nothing, Sir.
- Watching, then, as loners always are..." (From Tinker Tailor Soldier Spy)

the choice

”I had to pick a side, George. It was an asthetic choice, as well as a moral one.” (from Tinker Tailor Soldier Spy).

despicable me

sint doua filme de berlinala, care mi-au placut mult si care mi-au dat niste raspunsuri. primul, un film rusesc, how i ended this summer (http://www.youtube.com/watch?v=FkMuaN2yih8), l-am mai recomandat cred. doi tipi, izolati intr-o statie meteo undeva in rusia, un tinar student practicant afla ca celuilalt, care conducea statia, ii mor sotia si copilul intr-un accident si tot evita sa-i spuna. treptat i se accentuteaza si frica, mai ales la gindul ca nu i-a spus din prima, si incepe sa il urasca din ce in ce mai mult, ajungind pina la situatia extrema si complet irationala in care, pe ascuns, ii expune mincarea la substante radioactive, tocmai pentru ca se simte vinovat.

al doilea, circles/ krugovi (http://www.youtube.com/watch?v=TgaE7y8QjT0) - al regizorului sirb care a facut si the trap (asta mi-a placut mai mult), intre timp, la cite filme sirbesti am vazut, si citi actori si regizori sirbi am cunoscut lately, devin o specialista - ii respect, oricum. filmul, dupa un caz real: in timpul razboiului din bosnia, trei soldati sirbi incep sa il bata pe un bosniac. un alt soldat sirb, care statea cu prietenul lui, medic, sare in apararea celui batut, asa ca astia trei il lasa pe bosniac si incep sa-l bata pe el, pina il omoara. filmul de astfel, ii este dedicat. ani de zile mai tirziu, unul dintre cei trei ajung pe masa de operatie a medicului, care cu ura, il intreaba daca nu are mustrari de constiinta, daca mai poate trai linistit. la care asta ii spune ca de fapt nu asta e problema, ca l-a omorit sau nu din bataie pe ala, atunci, ci medicul si faptul ca nu a reactionat la timp, ca n-a sarit sa-l apere, ca n-a facut nimic.

adica, adevaratul sentiment de vina nu e fata de celalalt, ci fata de noi insine.

vineri au venit e. si a. de la kiev, asa ca, a fost instant si chef, in vechiul lui apartament, care e si cel mai misto apartament in care am stat vreodata. a. are delicatetea inainte sa ma intrebe daca sa-l invite si pe m., ii spun ca prefer sa nu, el totusi vine, neinvitat (!), cum ar veni pe invitatia lui i., prietenul comun al lui si al a., stiind in mod clar ca voi fi acolo. eu venisem cu c., cu care am si stat de altfel toata seara, si cu care am si plecat, la un moment dat. a fost o petrecere geniala, iar, ca pe vremuri, ca pe vremurile berlineze, cu muzica live, klezmer si swing, g. si gasca lui de frantuji, asa ca nici nu i-am simtit prezenta. singura data cind am trecut pe linga el, am avut intentia sa-l salut, a evitat, dar nici macar nu m-am simtit jignita. c., care stie povestea, ma intrebase glumind, daca a venit ca sa-mi dea factura? "die rechnung"? whatever. stiu ca din afara eu par bestia, care a dat cu flit si singe rece unui "bon garcon", cum il numea e. dar nu e asa. sau nu e numai asa. faptul ca il detest, acum, desi si asta e prea mult spus, e de fapt reflectia faptului ca ma detest pe mine. eu cu mine am probleme, eu pe mine ma consider vinovata. vinovata ca nu m-am carat la timp. und überhaupt!

are emily dickinson niste versuri: "if I can stop one heart from breaking/ I shall not live in vain." in this case, and in others too, it better not be mine.