cel putin in decursul ultimilor patru ani, dar si inainte, am avut de-a face cu tot felul de propuneri culturale, fata de care, obligat-fortat, a trebuit sa am o pozitie. nu le trec in revista pe toate, nici macar pe cele mai absurde, mentionez doar doua, care-mi sunt acum la indemina si care merita atentia: prima, de la un sirb, numit dragan, care imi povesteste viata lui, si ca se ocupa de peste douazeci de ani cu "producerea culturii prin muzica" si ca daca vreau, imi va trimite si un demo cu muzica lui (care nu era atasata, cum ar fi fost firesc, scrisorii). imi explica si primele idei muzicale le-a avut, spune el, foarte devreme (!) la virsta de 14 (!) ani. dupa cv urmeaza descrierea pieselor ("oper vitalite(!) klassik", "drama klassik", variind de la compozitii care amintesc, spune el de o combinatie intre bizet, beethoven si verdi (!), la melodii pop. scrisoarea se incheie cu o poza a autorului (facuta de el insusi cu un web cam, probabil) si cu mentiunea ca in cazul in care doresc sa-mi trimita demo-ul, si in cazul in care dupa ce il ascult as vrea sa i-l dau inapoi, sa nu fac asta, intrucit i se fura in mod constant posta de niste vecini "invidiosi si rai". recunosc, nu i-am raspuns si nu i-am cerut nici muzica, tocmai de frica de a nu intra in acel circuit periculos al vecinilor razbunatori.
si mai recent, un cuplu (creatorul si muza sa) imi aduc mai multe volume de poezii, cu titlul "Roberta...tu mirosi a Dumnezeu", in speranta organizarii unor lecturi. autorul, cu un nume predestinat succesului pe plan international, "pilipăuţeanu", ii dedica sotiei sale poeziile, despre care pretinde ca sunt scrise "cu o pana de inger". pe coperta mov, roberta apare invaluita intr-o aura alba. dupa prefata, in care criticul literar vede cum autorul "leaga planul poetic de planul realitatii", urmează un dialog intre autor si muza/ sotia lui:
R: "Iti multumesc ca ma asemeni cu un inger! Poate ca sunt o ingerita...sau poate ca nu! Ceea ce stiu sigur este ca sunt a ta!"....
C.P.: "Iti multumesc ca ti-ai frint aripile cerului si ai renuntat la nemurire pentru mine! Iti multumesc cu inima mea trecatoare. Da...esti a mea! Eu sunt muritorul pentru care te-ai nascut! O inima sarutata se deschide precum o floare"...
si abia dupa aceea urmeaza poemele, pe care, si eu si c. (care a primit, de asemenea un exemplar), le-am citit tinindu-ne de nas, mirosul (de Dumnezeu al Robertei) fiind mult prea puternic:
"te iubesc Roberta, da-mi inelul
in deget am sa ti-l asez cuminte
suntem doar noi, se-nvirte caruselul
eram asa de tineri, iti mai aduci aminte?"
plus un poem dedicat "doamnei doctor":
"Hai doamna doctor pune stetoscopul
Asculta-ma de dorul nerostit
Palpeaza-mi inima, te rog, trateaza-mi focul
de trist poet, etern indragostit"
sau poeme scrise intr-un stil aparent jucaus, de fapt ele sunt mult mai complexe:
" inima mea e de pepene
calul se piaptana cu un pieptene
iubita se spala cu marea pe par
marul coace cu merele
un mar."
"maimuta se scarpina
precum omul
maimuta stie c-ai murit
in sfirsit
om deslusit
maimuta recita in oglinda
citeva sunete
sonete
este suparata pe ea
ha la la."
daca as fi vecinul celor doi, cu siguranta ca as reactiona si eu ca vecinii muzicianului sirb, din pura invidie...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen