despicable me

sint doua filme de berlinala, care mi-au placut mult si care mi-au dat niste raspunsuri. primul, un film rusesc, how i ended this summer (http://www.youtube.com/watch?v=FkMuaN2yih8), l-am mai recomandat cred. doi tipi, izolati intr-o statie meteo undeva in rusia, un tinar student practicant afla ca celuilalt, care conducea statia, ii mor sotia si copilul intr-un accident si tot evita sa-i spuna. treptat i se accentuteaza si frica, mai ales la gindul ca nu i-a spus din prima, si incepe sa il urasca din ce in ce mai mult, ajungind pina la situatia extrema si complet irationala in care, pe ascuns, ii expune mincarea la substante radioactive, tocmai pentru ca se simte vinovat.

al doilea, circles/ krugovi (http://www.youtube.com/watch?v=TgaE7y8QjT0) - al regizorului sirb care a facut si the trap (asta mi-a placut mai mult), intre timp, la cite filme sirbesti am vazut, si citi actori si regizori sirbi am cunoscut lately, devin o specialista - ii respect, oricum. filmul, dupa un caz real: in timpul razboiului din bosnia, trei soldati sirbi incep sa il bata pe un bosniac. un alt soldat sirb, care statea cu prietenul lui, medic, sare in apararea celui batut, asa ca astia trei il lasa pe bosniac si incep sa-l bata pe el, pina il omoara. filmul de astfel, ii este dedicat. ani de zile mai tirziu, unul dintre cei trei ajung pe masa de operatie a medicului, care cu ura, il intreaba daca nu are mustrari de constiinta, daca mai poate trai linistit. la care asta ii spune ca de fapt nu asta e problema, ca l-a omorit sau nu din bataie pe ala, atunci, ci medicul si faptul ca nu a reactionat la timp, ca n-a sarit sa-l apere, ca n-a facut nimic.

adica, adevaratul sentiment de vina nu e fata de celalalt, ci fata de noi insine.

vineri au venit e. si a. de la kiev, asa ca, a fost instant si chef, in vechiul lui apartament, care e si cel mai misto apartament in care am stat vreodata. a. are delicatetea inainte sa ma intrebe daca sa-l invite si pe m., ii spun ca prefer sa nu, el totusi vine, neinvitat (!), cum ar veni pe invitatia lui i., prietenul comun al lui si al a., stiind in mod clar ca voi fi acolo. eu venisem cu c., cu care am si stat de altfel toata seara, si cu care am si plecat, la un moment dat. a fost o petrecere geniala, iar, ca pe vremuri, ca pe vremurile berlineze, cu muzica live, klezmer si swing, g. si gasca lui de frantuji, asa ca nici nu i-am simtit prezenta. singura data cind am trecut pe linga el, am avut intentia sa-l salut, a evitat, dar nici macar nu m-am simtit jignita. c., care stie povestea, ma intrebase glumind, daca a venit ca sa-mi dea factura? "die rechnung"? whatever. stiu ca din afara eu par bestia, care a dat cu flit si singe rece unui "bon garcon", cum il numea e. dar nu e asa. sau nu e numai asa. faptul ca il detest, acum, desi si asta e prea mult spus, e de fapt reflectia faptului ca ma detest pe mine. eu cu mine am probleme, eu pe mine ma consider vinovata. vinovata ca nu m-am carat la timp. und überhaupt!

are emily dickinson niste versuri: "if I can stop one heart from breaking/ I shall not live in vain." in this case, and in others too, it better not be mine.