memoria episodica

cind m-am reapucat de blog, am avut un impuls de "justificare". sa spun de ce n-am scris, sa punctez ce-am facut, si mai ales, desigur, ce n-am facut (si la capitolul asta am ramas constanta), daca am ramas constanta, de ce da, de ce nu. sa ma justific cumva, ca imi pare rau ca sint, in mare, the-very-same-pre-dicti-ble-one. in fine...

anul trecut, cred, se poate si asta sa o mai fi povestit, pe vechiul blog, am iesit cu a. şi cu un baiat, student la biologie, sa mincam la un italian. pe baiat, pe care am uitat cum il cheama, l-am ascultat fascinata. ne intrebam daca fructele de mare sunt de post sau nu. teoretic, da, pe principiul e carne fara singe. baiatul de la biologie insa ne-a spus, cu convingere, ca el nu e de aceeasi parere. ca uite, me-du-ze-le sint in stare sa-ti desfaca un capac si isi amintesc si a doua oara cind il vad cum sa il deschida, pentru ca au ceea ce se cheama "memorie episodica" (care la mine nu functioneaza intotdeauna), deci, sint destepte. cu alte cuvinte, inteligenta ar trebui sa fie criteriul de selectie. daca e destept, nu-l mincam (in post).

si tot el povestea de corbi si gaite si inteligenta lor (deci nu sint de post). ca au capacitatea de reprezentare, sint in stare sa-si imagineze ce gindeste celalalt, anticipind negativ, daca e cazul, si sa se comporte pentru a preveni o eventuala consecinta in dezavantajul lor (adica, si ne relata un experiment, poate sa ascunda mincare si sa se poarte apoi ca si cum n-ar avea deloc, ca sa nu fie nevoiti sa imparta).

 citeam un articol despre barbatii japonezi, nowadays. exista un tip, tot mai des intilnit, the newest trend, genul androgin, usor anorexic, care munceste non stop si care e numit "Pflanzenfresser". asta nu numai ca e preponderent vegetarian, daaar! nu se mai atinge de carne, de nici un fel de carne, nici de gagica, ca sa faca dragoste. sau, mai bine zis, nu mai face dragoste, pe principiul ca si asta insemna sa ai de-a face cu carne. deci nu. si ca sint perfect in stare sa vina, sa petreaca o noapte cu tine, la povesti, sa te asculte empatic, in "safe mode", dupa care sa se duca frumos la job, unde de altfel si sint foarte buni. o sa tin minte asta, legat de japonezi, si data viitoare cind mai desfac capacul.