Italy, summer 2011

"Îmi readucea în minte felul meu de a evada, cufundîndu-mă în propria voce interioară, în propria voce și tihnă, ba chiar în propriul miros, spre a mă lepăda de vînzoleala fără zăgazuri a gloatei: <<Trebuie să fii tu, trebuie să fii tu, trebuie să fii tu>> Atunci am simțit,  ce fericire era să mă aflu, în miez de noapte, departe de mulțime și de mocirla dezgustătorului vacarm în care își doreau ei (imamul care ținea predica de vineri, profesorii, mătușa, unchiul, toată lumea) să mă cufund, să ne cufundăm temeinic, socotind că aceasta este <<viața>>. Eram atât de fericit să rătăcesc prin grădina propriilor mele reverii, și nu prin cea a basnelor lor plictisitoare și nesărate, încât îmi priveam cu drag pînă și picioarele subțiri - bietele mele picioare, care se întindeau între fotoliu și măsuță - îmi sorbeam din ochi pînă și mîna stîngace și urîtă, care ducea la gură țigara al cărei fum se înălța spre tavan. Izbutisem, în patruzeci de ani, să devin eu însumi! Pentru că izbutisem, preț de patruzeci de ani, să devin eu însumi, ajunsesem, în cele din urmă, să mă și îndrăgesc." (Orhan Pamuk - Cartea Neagră)

"- Nici acum, după atâția ani, nu reușesc să-mi dau seama de ce nu dorim să ne trăim propria viață, ci vrem să împrumutăm viața altcuiva, a continuat ea. Nici măcar nu po să spun foarte limpede de ce mi-am dorit cu orice preț să mă aflu în locul Rüyei, și nu în locul cutărei ori cutărei persoane. Ceea ce aș putea afirma este că am socotit, vreme îndelungată, că este vorba de un beteșug care se cade să rămână ascuns. Îmi era rușine de boala mea, de sufletul meu, căzut pradă bolii, de trupul meu, oropsit să poarte boala cu sine. Socoteam că viața mea nu era decît o imitație a <<adevăratei vieți>> care s-ar fi cuvenit să fie și că, asemenea tuturor imitațiilor avea și ea ceva scandalos, jalnic, bicisnic." (Orhan Pamuk - Cartea Neagră)

Verona, Italy, summer 2011

memoria episodica

cind m-am reapucat de blog, am avut un impuls de "justificare". sa spun de ce n-am scris, sa punctez ce-am facut, si mai ales, desigur, ce n-am facut (si la capitolul asta am ramas constanta), daca am ramas constanta, de ce da, de ce nu. sa ma justific cumva, ca imi pare rau ca sint, in mare, the-very-same-pre-dicti-ble-one. in fine...

anul trecut, cred, se poate si asta sa o mai fi povestit, pe vechiul blog, am iesit cu a. şi cu un baiat, student la biologie, sa mincam la un italian. pe baiat, pe care am uitat cum il cheama, l-am ascultat fascinata. ne intrebam daca fructele de mare sunt de post sau nu. teoretic, da, pe principiul e carne fara singe. baiatul de la biologie insa ne-a spus, cu convingere, ca el nu e de aceeasi parere. ca uite, me-du-ze-le sint in stare sa-ti desfaca un capac si isi amintesc si a doua oara cind il vad cum sa il deschida, pentru ca au ceea ce se cheama "memorie episodica" (care la mine nu functioneaza intotdeauna), deci, sint destepte. cu alte cuvinte, inteligenta ar trebui sa fie criteriul de selectie. daca e destept, nu-l mincam (in post).

si tot el povestea de corbi si gaite si inteligenta lor (deci nu sint de post). ca au capacitatea de reprezentare, sint in stare sa-si imagineze ce gindeste celalalt, anticipind negativ, daca e cazul, si sa se comporte pentru a preveni o eventuala consecinta in dezavantajul lor (adica, si ne relata un experiment, poate sa ascunda mincare si sa se poarte apoi ca si cum n-ar avea deloc, ca sa nu fie nevoiti sa imparta).

 citeam un articol despre barbatii japonezi, nowadays. exista un tip, tot mai des intilnit, the newest trend, genul androgin, usor anorexic, care munceste non stop si care e numit "Pflanzenfresser". asta nu numai ca e preponderent vegetarian, daaar! nu se mai atinge de carne, de nici un fel de carne, nici de gagica, ca sa faca dragoste. sau, mai bine zis, nu mai face dragoste, pe principiul ca si asta insemna sa ai de-a face cu carne. deci nu. si ca sint perfect in stare sa vina, sa petreaca o noapte cu tine, la povesti, sa te asculte empatic, in "safe mode", dupa care sa se duca frumos la job, unde de altfel si sint foarte buni. o sa tin minte asta, legat de japonezi, si data viitoare cind mai desfac capacul.

toujours, la meme soupe

tonul e acelasi, oamenii si intimplarile tot pe-acolo, eu insa mi-am pierdut dexteritatea si chiar n-am mai scris de luni de zile, nimic, nu de saptamani, de luni (de zile). nu mai merg la yoga, lunea, cu e. si k. si k., pentru ca am spus ca e prea soft povestea asta pentru mine si ca sa mai ies din rutina. am iesit si din rutina cu sauna. din rutina cu e., din rutina cu k., din rutina cu a., la fel. in schimb, am intrat in rutina cu m., am incercat putin rutina cu v., n-a mers, am lasat-o, am pastrat rutina cu l., a. si l., r., p., d., a., k. si tot asa, ca sa imi pastrez echilibrul.

Greece, summer 2011

si asta e tot un test. tost un test. un testuntestot.

mai am de vazut:
- barbara;
- the trap;
- inglourious bastards.